vineri, 12 decembrie 2008

Moda şi exprimarea identităţii

“Îmbrăcămintea este o concepţie despre sine pe care fiecare o poartă cu sine”
(Henri Michaux)
Teoria modei defineşte moda ca fiind construcţia culturală a identităţii. Îmbrăcămintea este văzută ca expresie a imaginii despre sine, lucrurile pe care le purtăm fiind o formă de a proiecta sau simula societatea, corpul nostru adoptând astfel un limbaj de comunicare individuală dar şi socială.
Teoria conceptului de sine ("self-concept theory") afirmă că achiziţiile de modă implică proiectarea unei imagini, respectiv aşa cum consumatorul se vede pe sine în obiectul vestimentar cumpărat sau cum i-ar place să fie văzut de către ceilalţi. Noţinea vizează ideea de identitate şi relaţia dintre consumator şi obiectele posedate.
Teoria congruenţei imaginilor presupune existenţa sistemului de management al aparenţei (appearance management), în care indivizii folosesc vestimentaţia ca mijloc flexibil de a-şi negocia propria identitate. "Moda este ştiinţa aparenţelor şi inspiră dorinţa de a lăsa o anumită impresie mai degrabă decât de a fi", spunea Hubbel Chapin, de aceea conceptul de sine (sau imaginea de sine) este important în studiile comportamentului consumatorului întrucât modul în care oamenii se văd difera de modul în care ceilalţi îi percep.
Conceptul despre sine are diferite componente:
- imaginea reală - obiectivă, pe care o pot observa rareori cei din afară;
- imaginea despre sine - subiectivă, care se modifică în funcţie de reacţiile celorlalţi;
- imaginea ideală - cum visează fiecare să fie;
- imaginea “din oglindă” sau imaginea socială, pe care cred oamenii că o au despre cineva.
Oamenii cumpără de obicei produse sau servicii care sunt compatibile cu imaginea pe care o au despre sine sau pe care şi-o doresc, în funcţie de rolurile jucate într-o situaţie sau alta.
Prin colecţiile sezoniere, un brand vestimentar oferă posibilitatea consumatorilor să-şi aleagă o imagine personală distinctivă, după unul din modelele:
- a fi ("ceea ce sunt în adâncul meu") - în care adoptarea imaginii si achiziţiile reprezintă un act de afirmaţie a sinelui consumatorului, comunicat prin intermediul valorilor brand-ului ales;
- a parea ("ceea ce vreau să arăt") - în care imaginea adoptată depinde de nevoile psihologice ale consumatorului şi propriile satisfacţii obţinute din atributele şi beneficiile comunicate de brandul vestimentar.
Rolul îmbrăcămintei de a comunica mesaje s-a accentuat. Principalele mesaje ce reies din vestimentaţie sunt: atracţie fizică, intimidare/impunere de respect, stârnirea milei, exprimarea unei anumite funcţii, apartenenţa la un grup, captarea atenţiei celorlalţi.

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Campanie socială pentru moda românească

De-a lungul timpului, românii au arătat că sunt un popor solidar. Suntem uniţi dar nu ne susţinem producţiile româneşti. Când vine vorba de a ieşi în lume, nu mai avem acelaşi avânt, deodată nu ne mai supunem calităţii de a fi “buni români”. Mă gândesc la VIP-urile noastre, puternic mediatizate, pentru care campanile de imagine sunt mai importante decât susținerea brandurilor autohtone. Paginile revistelor sunt pline de prezenţa lor la diverse evenimente, afişându-şi ţinutele de gală, sau știri despre achiziţiile vestimentare efectuate în vacanţele de peste ocean.
Se pare că pentru cea mai mare parte a vedetelor noastre este josnic să îmbrace creaţii vestimentare româneşti, reducând şansele designerilor români de a fi promovaţi şi de a-şi forma o clientelă. Anul trecut s-a demarat campania de susţinere a românilor din Italia, dar pe cei din ţară cum îi salvăm? Ce campanie trebuie demarată pentru a conştientiza nevoia de a purta creaţii vestimentare românești? Ce acţiuni trebuie întreprinse pentru a realiza că “made in Romania” nu este o ruşine?
Avem un festival de marcă pentru industria românească, avem media specializată care comentează şi apreciază toate mişcările din moda românească, prin urmare publicului îi este facilitat accesul la informaţii corecte şi de valoare - nu se află decât la un pas de a deveni consumatori. Avem creatori de modă care pot fi pronunţaţi şi promovaţi cu aceeaşi mândrie la evenimentele mondene ca şi marile nume de pe scena mondială a modei; şi ai noştri pot fi “consumaţi” în aceeaşi manieră, la preţuri similare. Dacă tot ne permitem să investim în look şi impresie, de ce să nu investim în industria noastră, dând dovadă de buni români?
Haideţi să fim solidari cu moda românească – o campanie de susţinere a designerilor și producătorilor români!

marți, 21 octombrie 2008

Cercetare online

Fashiongale vă invită să luaţi parte la o cercetare ce vă vizează în calitate de consumatori, prin completarea a două chestionare:


Chestionar 1

şi

Chestionar 2

Specificări:
Perioada de desfăşurare: 15 octombrie - 5 noiembrie 2008. Completati cand timpul va permite, dar nu puteti completa acelasi chestionar de 2 ori de la acelasi computer (se retine IP-ul).
Multumesc anticipat pentru colaborare!

miercuri, 15 octombrie 2008

Moda brandurilor

Toată lumea vorbeşte de branduri. Să fie oare pentru că noi, românii, am adoptat americanismele în limbajul uzual sau e vorba de o apreciere eronată în mod conştient? Nu mai avem mărci, ci branduri - o adevărată scuză pentru preţurile impuse de producători şi comercianţi, care golesc înfometate buzunarele consumatorilor români, prinşi în iluzia că achiziţionează brand.
Suntem în anul 2008, avem acces la internet, la cursuri și traininguri variate, dar nu reuşim să vedem strategiile de marketing ... Situaţia este gravă mai ales în industria confecţiilor, unde orice material tăiat şi cusut la maşina din garajul din spatele blocului, nefinisat şi expus într-un stand închiriat pe o margine de trotuar, devine brand.
Stăm foarte prost la capitolul cunoştinţe, când vine vorba de shopping. Ne lipseşte educaţia în a şti din ce este confecţionat şi cum trebuie să arate un articol vestimentar. Ne trebuie lecţii pentru a şti în ce ocazii putem purta o anumită vestimentaţie. Aşa am putea evalua preţul solicitat, raportându-l la natura produsului. Aşa am realiza că, poate, plătim prea mult pentru un material prost croit, nefinisat, deteriorat după prima spălare. La fel am evalua şi preţul produselor de brand, unele dintre ele diferenţiându-se de cazul de mai sus doar prin marketingul practicat, spaţiul în mall şi – eventual – reţeaua dezvoltată; rezultatul însă e similar.
Sunt câteva aspecte pe care un brand vestimentar trebuie să le urmărească:

1. Produsul
Verificaţi întotdeauna eticheta de fabricaţie şi de produs. Veţi observa că deşi aţi intrat într-un magazin de brand, produsul care vă place este „made în China” sau „made in Turkey". Odată achiziţionat şi purtat, produsul se va comporta întocmai locului de provenienţă scris pe etichetă, şi nicidecum pe măsura unui brand. Aşa că înainte de a vă lăuda în grupul de prieteni şi în înalta societate că purtaţi haine de brand, asiguraţi-vă că aşa şi este, e neplăcut să fii ridicol ...
Există şi situaţia în care pe etichetă apare numele brandului, ca producţie proprie, însă o mare parte dintre materialele din care este confecţionat produsul provin din aceeaşi China sau Turkey. O analiză atentă a materialelor v-ar ajuta să descoperiţi frauda. Sau se poate întâmpla ca acelaşi produs pe care l-aţi zărit la toneta din cartier să îl revedeţi într-unul din complexele comerciale, într-un magazin de brand, desigur la un preţ dublu.
Frauda este, înainte de toate, una morală. Dacă respecţi clientul, respecţi şi ceea ce-i oferi. Brandul presupune încredere, garanţia calităţii şi satisfacţiei post-cumpărare, se bazează pe promisiuni îndeplinite; ori a promite calitatea, rezistenţa, confortul produsului şi a oferi consumatorilor, în realitate, articole vestimentare decolorate, destrămate, scămoşate este o mare minciună! Consumatorii încep să se trezească ...

2. Managementul
Este vorba despre cum un manager îşi antrenează angajaţii în asimilarea valorilor brandului pe care îl deţine, cum îi motivează să conlucreze, cum le vorbeşte despre atribuţii şi responsabilităţi. Imaginea angajaţilor în piaţă reflectă managementul practicat, implicit la nivelul gestionării brandului. Îţi poţi da seama cum este manageriat un brand după maniera în care personalul firmei se comportă, după cum poartă dialogul şi după cum soluţionează eventualele cereri sau probleme. Lacunele, lipsa de experienţă a personalului sunt transferate brandului. Acesta este lucrul pe care managerii noştri nu-l conştientizează sau nu-l înţeleg: dacă ai decis să te poziţionezi ca un brand puternic, atrage-ţi oameni puternici! Dacă le oferi salariu mic sau nu ai o politică de recrutare bine pusă la punct, s-ar putea să rişti să angajezi oameni incompatibili cu viziunea brandului. Ei nu vor putea promova o imagine pe care nu o înţeleg, cu care nu sunt în acord. Trebuie să rezonezi cu brandul pentru a putea vorbi despre el, pentru a fi convingător, pentru ca ceilalţi (clienţi, parteneri, media) să substituie imaginea profesionistă pe care o afişezi cu imaginea brandului la care lucrezi.
Sunt trei situaţii de comportament în relaţia cu clienţii:
- comportament pozitiv, binevoitor, profesionist. Este specific brandurilor în adevăratul sens, pentru care un produs de calitate, un client mulţumit şi fidel reprezintă cea mai mare afacere. Personalul firmei poate oricând să răspundă prompt tuturor cerinţelor şi situaţiilor ivite în activitatea lor de zi cu zi. Aceşti angajaţi empatizează cu trăirile şi credinţele managerului vis-a-vis de produsele vândute clienţilor.
- comportament indiferent, plictisit, obosit. Specific brandurilor care vor să fie sau se cred deja brand, dar obişnuiesc să facă rabat de calitate, investind în campanii de promovare pentru a servi drept mărturie a „puterii” brandului. Personalul de vânzări, nemotivat financiar, comunică non-verbal că ai intrat într-un magazin în care vrei să cheltui banii dar nu se merită. Ca angajaţi, sunt „la locul nepotrivit”.
- comportament negativ, agresiv, destructiv. Este întâlnită în cazul firmelor care şi-au construit un brand dar au greşit în recrutare, training şi beneficii oferite. Se întâmplă atunci când, odată intraţi în magazin, clienţii sunt întâmpinaţi de către personalul de vânzări cu o atitudine nefavorabilă vânzării, care contravine imaginii brandului, de cele mai multe ori constituindu-se într-o experienţă negativă.

3. Comunicarea
Un punct important în crearea şi dezvoltarea unui brand o constituie strategia de comunicare. Brandurile vestimentare româneşti comunică şi ele, dar de cele mai multe ori haotic. Puţine mi-au fost date să le văd având o strategie coerentă în spatele campaniilor derulate, cu un mesaj esenţial, unic. Puţine au o comunicare în acord cu imaginea creată (sau dorită). Faptul că nu avem specialişti îşi pune amprenta pe campaniile şi acţiunile stângace. Ca în orice domeniu, avem mulţi absolvenţi de marketing, comunicare, dar puţini cunoscători, apţi şi talentaţi în a conferi atracţie şi clienţi fideli modei româneşti. Acei puţini marketing manageri zic multe fără să spună nimic, deviind comunicarea spre fraze irelevante, scoase din context, distrugând în acest fel orice tentativă a brandului de a se poziţiona corect pe piaţă şi de a încerca construirea unui dialog cu consumatorii.

Cred că investiţia şi o atitudine responsabilă din partea firmelor, pregătire şi implicare din partea angajaţilor, ar putea face ca moda românească să deţină adevărate branduri vestimentare, comparabile celor mult râvnite din afară. Dar asta într-un viitor îndepărtat ...

sâmbătă, 4 octombrie 2008

Când brandurile de modă iau cuvântul

Moda vorbeşte despre identitatea umană de-a lungul timpului, constituindu-se într-un limbaj non-verbal. Moda comunică despre noi, oamenii, despre realitatea economică şi socială, despre întreaga lume.
Moda vorbeşte despre noi mai bine decât am putea noi înşine face acest lucru. Când suntem timizi, moda vorbeşte despre sfiala noastră; când suntem influenţi, vorbeste despre puterea noastră; când ne cufundăm în lux, vorbeşte despre opulenţa noastră. Brandurile de modă - prin notorietate şi expansiune - încoronează moda regina imaginii de sine.
Când nu mai avem nimic de spus despre noi, moda ia cuvântul.