luni, 7 decembrie 2009

Final de 2009

Articolele scrise în 2009 pe Fashiongale:

Brand power: Dinasty
Intrat pe un segment aproape inexistent la acel moment, considerat mai degrabă un act de curaj decât o idee de afacere, Dinasty este brandul românesc de vestimentaţie masculină care s-a născut din ambiţia de a fi mai mult decât un simplu produs - execuţia profesionistă îmbinată cu utilitatea pe care i-o poate oferi clientului, pentru ca în momentele importante din viaţa sa să arate impecabil, elegant (...)
Prezentare de brand:-RVL 
Considerat un pas îndrăzneţ la momentul demarării, şi anume crearea unei case de modă care să se adreseze unei generaţii noi de tineri, astăzi compania Ravioli este concentrată pe extinderea capacităţii de producţie şi a pieţei de desfacere atât în România cât şi în străinătate (...).
Nanette - rochii de mireasă unicate
Sectorul căsătoriilor reprezintă o afacere profitabilă în domeniul modei. Cum “vedeta“ ceremoniei este mireasa, acordându-i-se atenţie prin atracţia pe care o reprezintă, o parte din creatorii de modă şi-au construit afacerea orientându-se spre sectorul mariaj, selectându-şi astfel segmentul-ţintă de consumatori (...)
Magazinele online de modă 
Odată cu amploarea magazinelor online, a crescut şi interesul pentru comercializarea de îmbrăcăminte în mediul virtual. O parte din firmele producătoare româneşti s-au alăturat tendinţelor şi au deschis un shop online, alături de magazinele clasice deja deţinute. Ce presupune un magazin online, care sunt avantajele pe care le aduce şi modul în care existenţa acestuia susţine brandul, am discutat cu reprezentantele a două companii: Cezara Pralea (Referent Marketing NELMAR) şi Andreea Topciu (Asistent Marketing RAVIOLI) ...
Newsletter-ul în modă
Newsletter-ul de bucură de o popularitate în creştere. Mai mult decât o tendinţă, newsletter-ul este un instrument de marketing excelent utilizat în promovare. Potrivit raportului “Inside 2009” realizat de White Image, în 2008 au fost trimise 60.180.386 de emailuri, reprezentând un eşantion de 6.234 de campanii trimise (...).
Brand royalty (I)
În cartea sa, "Brand royalty: how the world’s top 100 brands thrive and survive", Matt Haig îşi îndreaptă atenţia şi asupra brandurilor de modă, analizând şi revelând strategiile prin care acestea şi-au câştigat renumele şi poziţia financiară, la nivel global (...)

vineri, 24 iulie 2009

Publicitatea românească

Alături de campaniile de imagine demarate de către cei care activează în domeniul modei, o parte din branduri au apelat la agenţii de publicitate pentru a le promova imaginea sau oferta.
Iată câteva campanii publicitare realizate de agenţiile de publicitate:


Programul de fidelizare 2005 River Woods, Graffiti BBDO

Campania de promovare a programului de fidelizare River Woods a avut, ca idee centrală, revolta manechinelor. În cadrul programului, la achiziţionarea unui produs River Woods, consumatorul primea un card care îi oferea o reducere de 10% la următoarea achiziţie.
Conform ideii creative a campaniei, manechinele se plâng de faptul că, din cauza programului de fidelizare, stocul de produse River Woods se epuizează prea repede, astfel încât prezenţa lor a devenit inutilă în magazine. Forma concretă în care manechinele au protestat a fost apelul la mila publică: timp de o săptămână, manechinele au ieşit dezbrăcate, în faţa magazinelor, cu un carton în mână, spunându-şi povestea tristă şi cerşind un bănuţ de la trecători.


Riverwoods - The Begging Dummy


Colecţia de primăvară – vară 2006 River Woods, Graffiti BBDO

Colecţia de printuri pentru sezonul primăvară – vară 2006 a cuprins execuţiile Mother, Young Man şi Prince Albert. Conceptul creativ al campaniei a pornit de la caracteristicile vestimentaţiei River Woods: rezistentă şi comodă. Dezvoltarea acestui insight s-a facut pe o direcţie ce permitea execuţii inedite: atât de rezistente şi de comode încât nu vei mai dori să le dezbraci niciodată. Cele trei printuri ilustrează ideea de durată, de trecere a timpului în condiţiile în care hainele rămân aceleaşi. Este vorba despre o mamă care alăptează fără a renunţa la bluza pe care o poartă, despre un tânăr care se uită în oglindă, îmbrăcat fiind în haine pe care în mod clar le poartă de ani intregi şi i-au ramas mici, sau despre un altul care şi-a facut piercing cu hainele pe el.Campania a fost declinată, pe lângă print, şi pe segmentul outdoor în Bucureşti, Constanţa şi Timişoara (oraşele unde există magazine River Woods).Targetul campaniei este reprezentat de “tinerii adulţi” care cunosc valoarea vestimentaţiei pe care o poartă dar şi pe cea a banului şi apreciază calitatea mai presus de orice.

Riverwoods - Mother


Noua imagine Steilmann, FF Advertising

Campania include conceptele cu lupul siberian pe fond alb şi pisica albă pe fond alb sub sloganul "Gândeşte pe măsura ta". Cele două concepte subliniază ideea de clasă şi atitudine.
Sloganul dat de FF Advertising “Gândeşte pe măsura ta” comunică direct clientului: "Alege ceea ce ţi se potriveşte! Fii tu însuţi!" şi subliniază dorinţa Steilmann "de a înţelege perfect necesităţile clientului, şi de a-i susţine imaginea de succes".
Noua imagine s-a lansat odată cu noua colecţie toamnă-iarnă 2005-2006.



Steilmann - Lupul siberian / Pisica albă



Mothercare 2005, DDB


"Ştie mama ce ştie" este sloganul în jurul căruia DDB Bucureşti a construit campania de relansare pentru Mothercare.
Strategia campaniei porneşte de la insight-ul: nimeni nu-şi cunoaste mai bine copilul decât mama lui, de unde şi conceptul de creaţie ‘’Cine ar putea şti mai bine decât tine ce-i trebuie? Toţi ceilalţi l-au întâlnit abia 9 luni mai târziu.’’
Campania a constat într-o serie de machete de presă inserate în reviste pentru mame şi într-o acţiune de direct marketing, prin care Mothercare invita proaspetele mămici în magazinele sale, acolo unde le aşteapta un cadou: o cărticică-jurnal în care mama avea posibilitatea să noteze primele bucurii din viaţa copilului.


Mothercare – Biberon

vineri, 26 iunie 2009

Publicitatea în moda românească

Despre publicitatea în moda românească, recomand articolul lui Ovidiu Buta - Marketingul şi publicitatea în moda românească - din Dialog Textil (iunie, 2002 şi iulie-august, 2002) sau din Victima modei (Ed. Polirom, Iaşi, 2006, p. 161).

joi, 25 iunie 2009

Evoluţia publicităţii de modă (II)

În anii ’90, se foloseau în reclame actriţele şi modelele. Primul supermodel care a apărut în reclame a fost Kate Moss, pe atunci în vârstă de 18 ani, fiind imaginea Calvin Klein.
Revistele de modă joacă un rol în distribuţia modei, încurajând retailerii să mărească comenzile pentru produsele promovate în paginile revistei. Mai multe despre reclame şi modă, pe Fashion&Beauty.
În ultimii 15 ani, reclamele incluse în revistele de specialitate şi-au intensificat orientarea către o sexualizare explicită, atât la femei cât şi la bărbaţi, pentru a vinde produse (Jane Tallim, 2003). Imaginile din reclame conţin sau implică:
- violenţă
- superioritate/dominare
- dezmembrare (fragmentarea şi sexualizarea părţilor corpului)
- ludic şi exagerare
- comportament sfios
- căutarea aprobării (consimţământului)

joi, 28 mai 2009

Evoluţia publicităţii de modă (I)

după un material de Jean Kilbourne

Revistele de modă există de peste 150 de ani. În Statele Unite, Goldey’s Lady’s Book (care a apărut pe piaţă în 1831) dădea sfaturi cititorilor despre materiale, prezenta imagini cu cele mai noi creaţii şi, desigur, reclame. Bărbaţii beneficiau şi ei de propria lor revistă de modă, Burton’s Gentlemen’s Magazine (editată între 1839-1840).
La începutul anului 1867, a intrat în circulaţie Harper’s Bazaar, oferind femeilor posibilitatea de a vedea moda într-un mod cu totul nou. Atunci au putut vedea pentru prima dată vestimentaţia primului designer de modă al Americii, Charles Frederick Worth.
Anii ’30 sunt marcaţi de interesul tot mai mare pentru revistele de modă. Women’s Own a fost fondat în 1937 şi avea peste o jumătate de milion de cititori.
La început, modelele erau reprezentate prin desene, însă la începutul secolului fotografia a evoluat, promovând prin acest mijloc hainele. Astfel, tendinţele s-au putut răspândi mai uşor şi, ce e mai important, exista calea de a răspândi ştirile legate de modă de la Paris, capitala modei din lume.
Curând, moda şi arta au început să fuzioneze, prin intermediul artiştilor. Primele 2 reviste care au făcut acest lucru au fost Vogue şi Vanity Fair, în ale căror pagini au apărut inovatorii modei şi ai publicităţii, respectiv primele articole despre modă. Datorită acestei strânse legături între designeri şi fotografi, Vogue nu numai că a furnizat schiţe şi modele, dar a promovat şi couture-ul francez. Vogue rămâne însă cea mai populară revistă de modă care propunea prin Vogue Pattern Service modele ale caselor de modă celebre, ce puteau fi executate de către oricine.
Paul Poiret, unul dintre primii designeri francezi, a scris în a 30-a ediţie a Vogue, aniversară, despre targhetarea clientelei americare, considerând revista „una dintre cele mai bune metode de a comunica către o clentelă distinsă”.
La mijlocul anului 1990, surorile Anna şi Laura Tirocchi au deschis o mică afacere cu haine. La fel ca şi ceilalţi producători, surorile făceau haine personalizate pentru marea majoritate a elitei sociale. Ceea ce le-a diferenţiat pe cele două surori de competitori a fost expunerea celor două reviste de modă în magazinul propriu, clientele consultând paginile acestora, solicitând diferite preţuri pentru schiţele ilustrate. Acesta a fost începutul publicităţii de modă. Până la sfârşitul anului 1960, moda devenise cunoscută, multe dintre tendinţele lansate (fustele mini, perucile, pălăriile, bichinii) fiind adoptate în consum de către marea masă.
Filmul şi grupurile de muzică pop şi-au pus şi ele amprenta asupra dezvoltării modei. Însă lua naştere cel mai rapid mijloc de transmitere a tendinţelor, şi anume pictorialul, cu vedete sau manechine celebre. Unul dintre cei mai faimoşi fotografi ai anilor ’60, David Bailey, a făcut din manechine, precum Jean Shrimpton, vedete sau a transformat companii precum Vidal Sasson în icon-uri de coafură pentru celebrităţi ca Liz Taylor şi Judy Garland.

joi, 23 aprilie 2009

Non-marketing

Există o „boală” în rândul creatorilor de modă, aceea de a forţa produsul pe piaţă, de a insista cu el în magazine, în ambiţia exagerată de a educa gustul consumatorilor. Ce-i drept, însăşi crearea conform tendinţelor este un act menit a educa oamenii pentru a alege corect o ţinută, respectând stilul şi tematica acelui sezon.
Este nevoie să impunem, prin mediatizare, pentru a forma consumatorilor o deprindere în a-şi înnoi periodic garderoba, cu articole vestimentare în trend şi care să li se potrivească în acelaşi timp. Dar e nevoie, totodată, ca aceşti consumatori să accepte ceea ce li se prezintă, să decidă dacă oferta le subliniază personalitatea sau îi avantajează. Nu este vorba despre ignoranţa clientului la „noul val” atunci când i se prezintă insistent produsul dar el refuză să-l cumpere. Ca ofertant, te confrunţi cu posibil două situaţii: ori ceea ce propui nu este pentru actualul target, deci trebuie să te orientezi către alt segment, ori trebuie să schimbi oferta pentru ca cei din piaţa-ţintă să cumpere în continuare de la tine.
Nu poţi obliga consumatorul, nu-i poţi forţa mâna să efectueze o cheltuială pe care nu o doreşte sau de care nu va fi mulţumit. Oricât ai striga „clientul meu, stăpânul meu” pentru că asta dă bine (dar nu crezi în acest principiu), vei fi precum oaia care strigă după lup: la un moment dat nu vei mai fi de încredere. Ceea ce practici este dez-orientare de marketing. Înţelegem că un brand creează oferte înainte ca potenţialii consumatori să conştientizeze ceea ce-şi doresc, anticipând gusturile şi evoluţia pieţei. Dar dacă nu eşti brand sau nu stai bine cu previzionarea, intenţia ta se traduce în minus clienţi, minus vânzări. Vei câştiga atunci când vei oferi produse ţinând cont şi de consumatori, de opiniile şi preferinţele lor. Cea mai mare greşeală a managerilor este să creadă că business-ul de modă îi vizează doar pe ei. Este vorba despre consumatori, nu despre tine.
Vezi că un produs nu se vinde, testează receptivitatea la noul produs, intenţia de cumpărare. E de ajuns un studiu calitativ care să dezvăluie deschiderea clienţilor către idei noi, preferinţele şi aşteptările lor. Aşa vei vedea exact ce vor consumatorii.

joi, 2 aprilie 2009

Între seducţie şi splendoare

În Biserică, femeile îşi acoperă părul; la musulmani, femeile îşi acoperă chipul. Scrierile religioase ne învaţă că hainele trebuie să acopere cât mai mult corpul, în caz contrat expunerea părţilor corpului înseamnă păcat, cu riscul ca privitorii să fie ispitiţi sau stânjeniţi. Semnificaţia îmbrăcămintei evoluează în acelaşi ritm cu sensul modei, de la rolul de a acoperi trupul (ruşine), la cel de a-l pune în valoare (atracţia).
Interesantă este abordarea lui Samuele Bacchiocchi care, în lucrarea sa „Îmbrăcămintea creştină şi podoabele„ (Christian dress&adornment), tratează îmbrăcămintea ca indicator al valorilor morale, militând pentru modestie şi decenţă în înfăţişare.
Practic, moda evoluează de la simpla bucată de material la construcţii îndrăzneţe, căci orice creaţie are un creator, iar în modă creatorul e mereu în schimbare, în căutarea de noi modalităţi de execuţie şi prezentare; niciodată mulţumit, cu un spirit inovator, folosind veşmintele ca mijloc de exprimare.
Atunci când folosim eleganţa hainei ca armă de seducţie (ceea ce numim „păcat„), o facem pentru a obţine anumite avantaje (a fi remarcată, a convinge, a impresiona) sau de a atrage atenţia asupra corpului sau asupra hainelor ce-l împodobesc.
Pentru designerul de modă, a crea haine ispititoare este tot o strategie, de a se diferenţia de ceilalţi ofertanţi de pe piaţă cu produse similare şi a-şi câştiga clientela. Nu face decât să răspundă mecanismelor pieţei: se propune – se acceptă. Dar, dincolo de sensurile demonice ale vestimentaţiei, trebuie să recunoaştem că suntem atraşi de ceea ce este frumos, într-un sentiment de admiraţie.
Moda ţine de spiritul estetic al omului. Ne place o haină, iubim creaţiile vestimentare ale unui anumit designer, iar aceasta nu are nimic vulgar; este doar recunoaşterea frumosului acolo unde acesta există.

miercuri, 25 martie 2009

Visual merchandising

Visual merchandising presupune prezentarea produsului în magazin în maniera de a-l avantaja. Este un instrument de comunicare cu targetul cu scopul de a determina viitorul client să se oprească, să privească şi să cumpere, folosind prezentarea vizuală. Vizualul trebuie să promoveze brandul, inclusiv activităţile promoţionale şi de marketing. Un visual merchandiser este responsabil cu designul magazinului şi amenajarea decorului, crearea vitrinei şi expunerea articolelor vestimentare în cadrul magazinului. Fiecare operaţiune în parte şi toate la un loc trebuie să reflecte tendinţele, imaginea brandului, tema sezonului, ofertele speciale. Rezultatul final este un efort comun a ceea ce înseamnă marketing, merchandising, store design şi visual merchandising pentru a se asigura că imaginea brandului, tema sezonului, ofertele speciale sunt evidenţiate peste tot în spaţiul dedicat clienţilor. Scopul strategic este de a transmite consumatorului mesaje clare legate de ceea ce acesta se poate aştepta de la brand/retailer, precum şi faptul că valorile brandului reflectă valorile experienţei de shopping.
Dispunerea articolelor vestimentare se face pe rafturi, în afara rafturilor şi în vitrină. Dispunerea pe rafturi asigură variaţii ale produsului, expunerea acestuia pe grupe de produse, pe culori sau mărimi.


Roberto Cavalli boutique, California, foto by Robert G. Karol
Dispunerea in afara raftului („off-shelf displays”) se referă la prezentarea vestimentaţiei pe manechin, de un mai mare impact. Produsul poate fi expus separat, indicând clientului modalitatea în care produsul poate fi purtat, sau alături de alte produse, sugerând achiziţii complementare.


Prada store, SoHo, designed by Rem Koolhaas

Punctul de atracţie îl reprezintă amenajarea vitrinei („window display”), cu scopul de a impulsiona vânzarea. Vitrina devine, astfel, mijloc de comunicare, atrăgând atenţia asupra mărfii şi a „tonului” brandului. Pentru a atrage, o vitrină trebuie să se remarce prin simplitate şi eleganţă, să atragă prin marfa aranjată într-un mod neaşteptat ori printr-un aranjament decorativ impresionant, care să-i convingă pe trecători să se oprească, să vadă şi se le provoace dorinţa de a cumpăra.

Gaultier, "The Ethnic Influence", Bergdorf Goodman, Sursa Fashion Windows
Articolele expuse în vitrină şi în interiorul magazinului sunt schimbate periodic pentru a permite afişarea altora noi, corespunzătoare sezonului, temei, ofertelor promoţionale.