brandspeech

Face to face

2011-08-05T11:07:00.002+03:00

O campanie print (2010) realizată de agenția Futurebrand, Germania, pentru magazinul online yalook.com

Fall Collection / Sarti Tailors

2011-07-21T10:57:00.001+03:00

Colecția 2009 de la Sarti Tailors, realizată de agenția JWT, Australia.

Mesajul este oarecum confuz: e bine să fii elegant atunci când moartea te surprinde (haine in care ti-ar placea să-ți dai ultima suflare) sau ai grija cum te imbraci, nu se știe când se poate întâmpla un accident ... să cazi (fall) ... Fall Collection.

RFW 2010 - spectacolul continuă!

2010-06-14T15:28:00.000+03:00

Articolul despre festivalul de modă din acest an este foarte scurt. De obicei scriu mai mult, întrucât am tendinţa de a desface firul în patru. Dar anul acesta am decis sa las mai mult câteva impresii, decât o analiză. Nici nu am vrut să repet ceea ce colegii avizaţi (Ovidiu, Octavian, Liana) au spus deja sau urmează să scrie.
Sper în ediţiile viitoare ale festivalului, pentru că RFW trebuie să continue!

RFW 2010 - ziua 2

2010-06-11T13:21:00.000+03:00

Colecţii bune: Lena Criveanu, Irina Marinescu, Mirela Diaconu, Andreea Muşat, Irina Schrotter-Andreea Raicu, Andra Cliţan, Andreea Tincu, Alina Ene.
Colecţiile integrale pe puteţi vedea pe fashionandbeauty.ro

RFW 2010 - ziua 1

2010-06-10T12:42:00.000+03:00

Colecţii bune: Alina Botea, Adelina Ivan, Alina Lăţan, Kinga Varga, Lucian Broscăţean, Cristina Nichita, Tatiana Stâmbovschi, Sergiu Chihaia, Mircea Bărbulescu, Stephan Pelger.
Câştigător concurs Freudenberg: bineînţeles, Lucian Broscăţean.
Colecţiile le puteţi vedea pe fashionandbeauty.ro

RWF 2010 - 100% modă românească

2010-06-09T17:54:00.000+03:00

Astăzi începe Romanian Fashion Week 2010. În cadrul evenimentului, desfăşurat pe 9 si 10 iunie la Sala Sporturilor din Iaşi, se vor prezenta 33 de colecţii pentru toamnă-iarnă 2010/2011.
RFW poate fi urmărit live pe http://www.fashionandbeauty.ro/video.php şi http://www.rfw.ro/Live/, începând cu ora 20.

Publicitatea românească

2009-07-24T11:19:00.001+03:00

Alături de campaniile de imagine demarate de către cei care activează în domeniul modei, o parte din branduri au apelat la agenţii de publicitate pentru a le promova imaginea sau oferta.

Iată câteva campanii publicitare realizate de agenţiile de publicitate:

Programul de fidelizare 2005 River Woods, Graffiti BBDO

Campania de promovare a programului de fidelizare River Woods a avut, ca idee centrală, revolta manechinelor. În cadrul programului, la achiziţionarea unui produs River Woods, consumatorul primea un card care îi oferea o reducere de 10% la următoarea achiziţie.
Conform ideii creative a campaniei, manechinele se plâng de faptul că, din cauza programului de fidelizare, stocul de produse River Woods se epuizează prea repede, astfel încât prezenţa lor a devenit inutilă în magazine. Forma concretă în care manechinele au protestat a fost apelul la mila publică: timp de o săptămână, manechinele au ieşit dezbrăcate, în faţa magazinelor, cu un carton în mână, spunându-şi povestea tristă şi cerşind un bănuţ de la trecători.

Riverwoods - The Begging Dummy

Colecţia de primăvară – vară 2006 River Woods, Graffiti BBDO

Colecţia de printuri pentru sezonul primăvară – vară 2006 a cuprins execuţiile Mother, Young Man şi Prince Albert. Conceptul creativ al campaniei a pornit de la caracteristicile vestimentaţiei River Woods: rezistentă şi comodă. Dezvoltarea acestui insight s-a facut pe o direcţie ce permitea execuţii inedite: atât de rezistente şi de comode încât nu vei mai dori să le dezbraci niciodată. Cele trei printuri ilustrează ideea de durată, de trecere a timpului în condiţiile în care hainele rămân aceleaşi. Este vorba despre o mamă care alăptează fără a renunţa la bluza pe care o poartă, despre un tânăr care se uită în oglindă, îmbrăcat fiind în haine pe care în mod clar le poartă de ani intregi şi i-au ramas mici, sau despre un altul care şi-a facut piercing cu hainele pe el.Campania a fost declinată, pe lângă print, şi pe segmentul outdoor în Bucureşti, Constanţa şi Timişoara (oraşele unde există magazine River Woods).Targetul campaniei este reprezentat de “tinerii adulţi” care cunosc valoarea vestimentaţiei pe care o poartă dar şi pe cea a banului şi apreciază calitatea mai presus de orice.

Riverwoods - Mother

Noua imagine Steilmann, FF Advertising

Campania include conceptele cu lupul siberian pe fond alb şi pisica albă pe fond alb sub sloganul "Gândeşte pe măsura ta". Cele două concepte subliniază ideea de clasă şi atitudine.
Sloganul dat de FF Advertising “Gândeşte pe măsura ta” comunică direct clientului: "Alege ceea ce ţi se potriveşte! Fii tu însuţi!" şi subliniază dorinţa Steilmann "de a înţelege perfect necesităţile clientului, şi de a-i susţine imaginea de succes".
Noua imagine s-a lansat odată cu noua colecţie toamnă-iarnă 2005-2006.

Steilmann - Lupul siberian / Pisica albă

Mothercare 2005, DDB

"Ştie mama ce ştie" este sloganul în jurul căruia DDB Bucureşti a construit campania de relansare pentru Mothercare.
Strategia campaniei porneşte de la insight-ul: nimeni nu-şi cunoaste mai bine copilul decât mama lui, de unde şi conceptul de creaţie ‘’Cine ar putea şti mai bine decât tine ce-i trebuie? Toţi ceilalţi l-au întâlnit abia 9 luni mai târziu.’’
Campania a constat într-o serie de machete de presă inserate în reviste pentru mame şi într-o acţiune de direct marketing, prin care Mothercare invita proaspetele mămici în magazinele sale, acolo unde le aşteapta un cadou: o cărticică-jurnal în care mama avea posibilitatea să noteze primele bucurii din viaţa copilului.

Mothercare – Biberon

Publicitatea în moda românească

2009-06-26T21:53:00.000+03:00

Despre publicitatea în moda românească, recomand articolul lui Ovidiu Buta - Marketingul şi publicitatea în moda românească - din Dialog Textil (iunie, 2002 şi iulie-august, 2002) sau din Victima modei (Ed. Polirom, Iaşi, 2006, p. 161).

Evoluţia publicităţii de modă (II)

2009-06-25T10:28:00.001+03:00

În anii ’90, se foloseau în reclame actriţele şi modelele. Primul supermodel care a apărut în reclame a fost Kate Moss, pe atunci în vârstă de 18 ani, fiind imaginea Calvin Klein.
Revistele de modă joacă un rol în distribuţia modei, încurajând retailerii să mărească comenzile pentru produsele promovate în paginile revistei. Mai multe despre reclame şi modă, pe Fashion&Beauty.
În ultimii 15 ani, reclamele incluse în revistele de specialitate şi-au intensificat orientarea către o sexualizare explicită, atât la femei cât şi la bărbaţi, pentru a vinde produse (Jane Tallim, 2003). Imaginile din reclame conţin sau implică:
- violenţă
- superioritate/dominare
- dezmembrare (fragmentarea şi sexualizarea părţilor corpului)
- ludic şi exagerare
- comportament sfios
- căutarea aprobării (consimţământului)

Evoluţia publicităţii de modă (I)

2009-05-28T17:52:00.000+03:00

după un material de Jean Kilbourne

Revistele de modă există de peste 150 de ani. În Statele Unite, Goldey’s Lady’s Book (care a apărut pe piaţă în 1831) dădea sfaturi cititorilor despre materiale, prezenta imagini cu cele mai noi creaţii şi, desigur, reclame. Bărbaţii beneficiau şi ei de propria lor revistă de modă, Burton’s Gentlemen’s Magazine (editată între 1839-1840).
La începutul anului 1867, a intrat în circulaţie Harper’s Bazaar, oferind femeilor posibilitatea de a vedea moda într-un mod cu totul nou. Atunci au putut vedea pentru prima dată vestimentaţia primului designer de modă al Americii, Charles Frederick Worth.
Anii ’30 sunt marcaţi de interesul tot mai mare pentru revistele de modă. Women’s Own a fost fondat în 1937 şi avea peste o jumătate de milion de cititori.
La început, modelele erau reprezentate prin desene, însă la începutul secolului fotografia a evoluat, promovând prin acest mijloc hainele. Astfel, tendinţele s-au putut răspândi mai uşor şi, ce e mai important, exista calea de a răspândi ştirile legate de modă de la Paris, capitala modei din lume.
Curând, moda şi arta au început să fuzioneze, prin intermediul artiştilor. Primele 2 reviste care au făcut acest lucru au fost Vogue şi Vanity Fair, în ale căror pagini au apărut inovatorii modei şi ai publicităţii, respectiv primele articole despre modă. Datorită acestei strânse legături între designeri şi fotografi, Vogue nu numai că a furnizat schiţe şi modele, dar a promovat şi couture-ul francez. Vogue rămâne însă cea mai populară revistă de modă care propunea prin Vogue Pattern Service modele ale caselor de modă celebre, ce puteau fi executate de către oricine.
Paul Poiret, unul dintre primii designeri francezi, a scris în a 30-a ediţie a Vogue, aniversară, despre targhetarea clientelei americare, considerând revista „una dintre cele mai bune metode de a comunica către o clentelă distinsă”.
La mijlocul anului 1990, surorile Anna şi Laura Tirocchi au deschis o mică afacere cu haine. La fel ca şi ceilalţi producători, surorile făceau haine personalizate pentru marea majoritate a elitei sociale. Ceea ce le-a diferenţiat pe cele două surori de competitori a fost expunerea celor două reviste de modă în magazinul propriu, clientele consultând paginile acestora, solicitând diferite preţuri pentru schiţele ilustrate. Acesta a fost începutul publicităţii de modă. Până la sfârşitul anului 1960, moda devenise cunoscută, multe dintre tendinţele lansate (fustele mini, perucile, pălăriile, bichinii) fiind adoptate în consum de către marea masă.
Filmul şi grupurile de muzică pop şi-au pus şi ele amprenta asupra dezvoltării modei. Însă lua naştere cel mai rapid mijloc de transmitere a tendinţelor, şi anume pictorialul, cu vedete sau manechine celebre. Unul dintre cei mai faimoşi fotografi ai anilor ’60, David Bailey, a făcut din manechine, precum Jean Shrimpton, vedete sau a transformat companii precum Vidal Sasson în icon-uri de coafură pentru celebrităţi ca Liz Taylor şi Judy Garland.

Non-marketing

2009-04-23T10:19:00.000+03:00

Există o „boală” în rândul creatorilor de modă, aceea de a forţa produsul pe piaţă, de a insista cu el în magazine, în ambiţia exagerată de a educa gustul consumatorilor. Ce-i drept, însăşi crearea conform tendinţelor este un act menit a educa oamenii pentru a alege corect o ţinută, respectând stilul şi tematica acelui sezon.
E nevoie să impunem, prin mediatizare, pentru a forma consumatorilor o deprindere în a-şi înnoi periodic garderoba, cu articole vestimentare în trend şi care să li se potrivească în acelaşi timp. Dar e nevoie, totodată, ca aceşti consumatori să accepte ceea ce li se prezintă, să decidă dacă oferta le subliniază personalitatea sau îi avantajează. Nu este vorba despre ignoranţa clientului la „noul val” atunci când i se prezintă insistent produsul dar ei refuză să-l cumpere. Ca ofertant, te confrunţi cu posibil două situaţii: ori ceea ce propui nu este pentru actualul target, deci trebuie să te orientezi către alt segment, ori trebuie să schimbi oferta pentru ca cei din piaţa-ţintă să cumpere în continuare de la tine.
Nu poţi obliga consumatorul, nu-i poţi forţa mâna să efectueze o cheltuială pe care nu o doreşte sau de care nu va fi mulţumit. Oricât ai striga „clientul meu, stăpânul meu” pentru că asta dă bine (dar nu crezi în acest principiu), vei fi precum oaia care strigă după lup: la un moment dat nu vei mai fi de încredere. Ceea ce practici este dez-orientare de marketing. Înţelegem că un brand creează oferte înainte ca potenţialii consumatori să conştientizeze ceea ce-şi doresc, anticipând gusturile şi evoluţia pieţei. Dar dacă nu eşti brand sau nu stai bine cu previzionarea, intenţia ta se traduce în minus clienţi, minus vânzări. Vei câştiga atunci când vei oferi produse ţinând cont şi de consumatori, de opiniile şi preferinţele lor. Cea mai mare greşeală a managerilor/creatorilor este să creadă că business-ul de modă îi vizează doar pe ei. Este vorba despre consumatori, şi nu despre tine.
Vezi că un produs nu se vinde, testează receptivitatea la noul produs, intenţia de cumpărare. E de ajuns un studiu calitativ care să dezvăluie deschiderea clienţilor către idei noi, preferinţele şi aşteptările lor. Aşa vei vedea exact ce vor consumatorii.

Între seducţie şi splendoare

2009-04-02T09:37:00.000+03:00

În Biserică, femeile îşi acoperă părul; la musulmani, femeile îşi acoperă chipul. Scrierile religioase ne învaţă că hainele trebuie să acopere cât mai mult corpul, în caz contrat expunerea părţilor corpului înseamnă păcat, cu riscul ca privitorii să fie ispitiţi sau stânjeniţi. Semnificaţia îmbrăcămintei evoluează în acelaşi ritm cu sensul modei, de la rolul de a acoperi trupul (ruşine), la cel de a-l pune în valoare (atracţia).
Interesantă este abordarea lui Samuele Bacchiocchi, care în lucrarea sa „Îmbrăcămintea creştină şi podoabele„ (Christian dress&adornment) tratează îmbrăcămintea ca indicator al valorilor morale, militând pentru modestie şi decenţă în înfăţişare.
Practic, moda evoluează de la simpla bucată de material la construcţii îndrăzneţe, căci orice creaţie are un creator, iar în modă creatorul e mereu în schimbare, în căutarea de noi modalităţi de execuţie şi prezentare; niciodată mulţumit, cu un spirit inovator, folosind veşmintele ca mijloc de exprimare.
Atunci când folosim eleganţa hainei ca armă de seducţie (ceea ce numim „păcat„), o facem pentru a obţine anumite avantaje (a fi remarcată, a convinge, a impresiona) sau de a atrage atenţia asupra corpului sau asupra hainelor ce-l împodobesc. Pentru designerul de modă, a crea haine ispititoare este tot o strategie, de a se diferenţia de ceilalţi ofertanţi de pe piaţă cu produse similare şi a-şi câştiga clientela. Nu face decât să răspundă mecanismelor pieţei: se propune – se acceptă. Dar, dincolo de sensurile demonice ale vestimentaţiei, trebuie să recunoaştem că suntem atraşi de ceea ce este frumos, într-un sentiment de admiraţie.
Moda ţine de spiritul estetic al omului. Ne place o haină, iubim creaţiile vestimentare ale unui anumit designer, iar aceasta nu are nimic vulgar, e doar recunoaşterea frumosului acolo unde el există.

Visual merchandising

2009-03-25T15:47:00.000+02:00

Visual merchandising presupune prezentarea produsului în magazin în maniera de a-l avantaja. Este un instrument de comunicare cu targetul cu scopul de a determina viitorul client să se oprească, să privească şi să cumpere, folosind prezentarea vizuală. Vizualul trebuie să promoveze brandul, inclusiv activităţile promoţionale şi de marketing. Un visual merchandiser este responsabil cu designul magazinului şi amenajarea decorului, crearea vitrinei şi expunerea articolelor vestimentare în cadrul magazinului. Fiecare operaţiune în parte şi toate la un loc trebuie să reflecte tendinţele, imaginea brandului, tema sezonului, ofertele speciale. Rezultatul final este un efort comun a ceea ce înseamnă marketing, merchandising, store design şi visual merchandising pentru a se asigura că imaginea brandului, tema sezonului, ofertele speciale sunt evidenţiate peste tot în spaţiul dedicat clienţilor. Scopul strategic este de a transmite consumatorului mesaje clare legate de ceea ce acesta se poate aştepta de la brand/retailer, precum şi faptul că valorile brandului reflectă valorile experienţei de shopping.
Dispunerea articolelor vestimentare se face pe rafturi, în afara rafturilor şi în vitrină. Dispunerea pe rafturi asigură variaţii ale produsului, expunerea acestuia pe grupe de produse, pe culori sau mărimi.

Roberto Cavalli boutique, California, foto by Robert G. Karol

Dispunerea in afara raftului („off-shelf displays”) se referă la prezentarea vestimentaţiei pe manechin, de un mai mare impact. Produsul poate fi expus separat, indicând clientului modalitatea în care produsul poate fi purtat, sau alături de alte produse, sugerând achiziţii complementare.

Prada store, SoHo, designed by Rem Koolhaas

Punctul de atracţie îl reprezintă amenajarea vitrinei („window display”), cu scopul de a impulsiona vânzarea. Vitrina devine, astfel, mijloc de comunicare, atrăgând atenţia asupra mărfii şi a „tonului” brandului. Pentru a atrage, o vitrină trebuie să se remarce prin simplitate şi eleganţă, să atragă prin marfa aranjată într-un mod neaşteptat ori printr-un aranjament decorativ impresionant, care să-i convingă pe trecători să se oprească, să vadă şi se le provoace dorinţa de a cumpăra.

Gaultier, "The Ethnic Influence", Bergdorf Goodman, Sursa Fashion Windows

Articolele expuse în vitrină şi în interiorul magazinului sunt schimbate periodic pentru a permite afişarea altora noi, corespunzătoare sezonului, temei, ofertelor promoţionale.

Moda şi exprimarea identităţii

2008-12-12T18:18:00.000+02:00

“Îmbrăcămintea este o concepţie despre sine pe care fiecare o poartă cu sine”
(Henri Michaux)

Teoria modei defineşte moda ca fiind construcţia culturală a identităţii. Îmbrăcămintea este văzută ca expresie a imaginii despre sine, lucrurile pe care le purtăm fiind o formă de a proiecta sau simula societatea, corpul nostru adoptând astfel un limbaj de comunicare individuală dar şi socială.
Teoria conceptului de sine ("self-concept theory") afirmă că achiziţiile de modă implică proiectarea unei imagini, respectiv aşa cum consumatorul se vede pe sine în obiectul vestimentar cumpărat sau cum i-ar place să fie văzut de către ceilalţi. Noţinea vizează ideea de identitate şi relaţia dintre consumator şi obiectele posedate.
Teoria congruenţei imaginilor presupune existenţa sistemului de management al aparenţei (appearance management), în care indivizii folosesc vestimentaţia ca mijloc flexibil de a-şi negocia propria identitate. "Moda este ştiinţa aparenţelor şi inspiră dorinţa de a lăsa o anumită impresie mai degrabă decât de a fi", spunea Hubbel Chapin, de aceea conceptul de sine (sau imaginea de sine) este important în studiile comportamentului consumatorului întrucât modul în care oamenii se văd difera de modul în care ceilalţi îi percep.
Conceptul despre sine are diferite componente:
- imaginea reală - obiectivă, pe care o pot observa rareori cei din afară;
- imaginea despre sine - subiectivă, care se modifică în funcţie de reacţiile celorlalţi;
- imaginea ideală - cum visează fiecare să fie;
- imaginea “din oglindă” sau imaginea socială, pe care cred oamenii că o au despre cineva.
Oamenii cumpără de obicei produse sau servicii care sunt compatibile cu imaginea pe care o au despre sine sau pe care şi-o doresc, în funcţie de rolurile jucate într-o situaţie sau alta.
Prin colecţiile sezoniere, un brand vestimentar oferă posibilitatea consumatorilor să-şi aleagă o imagine personală distinctivă, după unul din modelele:
- a fi ("ceea ce sunt în adâncul meu") - în care adoptarea imaginii si achiziţiile reprezintă un act de afirmaţie a sinelui consumatorului, comunicat prin intermediul valorilor brand-ului ales;
- a parea ("ceea ce vreau să arăt") - în care imaginea adoptată depinde de nevoile psihologice ale consumatorului şi propriile satisfacţii obţinute din atributele şi beneficiile comunicate de brandul vestimentar.
Rolul îmbrăcămintei de a comunica mesaje s-a accentuat. Principalele mesaje ce reies din vestimentaţie sunt: atracţie fizică, intimidare/impunere de respect, stârnirea milei, exprimarea unei anumite funcţii, apartenenţa la un grup, captarea atenţiei celorlalţi.

Campanie socială pentru moda românească

2008-11-15T13:52:00.000+02:00

De-a lungul timpului, românii au arătat că sunt un popor solidar: în cazuri disperate sau de susţinere a unei cauze. Suntem uniţi dar nu ne susţinem producţiile româneşti. Când vine vorba de a ieşi în lume, în calitate de consumatori de produse autohtone, nu mai avem acelaşi avânt, deodată nu ne mai supunem calităţii de a fi “buni români”. Mă gândesc la VIP-urile noastre, puternic mediatizate, pentru care campanile de imagine sunt mai importante decât principiile şi caracterul uman. Paginile revistelor sunt pline de prezenţa lor la diverse evenimente, afişându-şi ţinutele de gală; sau suntem informaţi de achiziţiile vestimentare efectuate în vacanţele de peste ocean.
Se pare că pentru cea mai mare parte a vedetelor noastre e josnic să îmbrace, în cercurile sociale în care se învârt, creaţii vestimentare româneşti, ele preferând nume “din afară”. Ele reduc, practic, şansa designerilor români de a fi promovaţi şi de a-şi forma o clientelă. Anul trecut s-a demarat campania de susţinere a românilor din Italia, dar pe cei din ţară cum îi salvăm? Ce campanie trebuie demarată pentru a recunoaşte şi conştientiza apartenenţa la creaţiile vestimentare din moda românească? Ce acţiuni trebuie întreprinse pentru a realiza că “made in Romania” nu e o ruşine?
Avem un festival de marcă pentru industria românească, avem media specializată care comentează şi apreciază toate mişcările din moda românească, prin urmare publicului îi este facilitat accesul la informaţii corecte şi de valoare - nu se află decât la un pas de a deveni consumatori. Avem creatori de modă care pot fi pronunţaţi şi promovaţi cu aceeaşi mândrie la evenimentele mondene ca şi marile nume de pe scena mondială a modei; şi ai noştri pot fi “consumaţi” în aceeaşi manieră, la preţuri similare. Dacă tot ne permitem să investim în look şi impresie, de ce să nu investim în industria noastră, dând dovadă de buni români, arătând că susţinem românii din România, nu doar pe cei plecaţi din ţară?
Haideţi să fim solidari cu moda românească – o campanie de susţinere a românilor de către români!

Cercetare online

2008-10-21T21:56:00.000+03:00

Fashiongale vă invită să luaţi parte la o cercetare ce vă vizează în calitate de consumatori, prin completarea a două chestionare:

Chestionar 1

şi

Chestionar 2

Specificări:
Perioada de desfăşurare: 15 octombrie - 5 noiembrie 2008. Completati cand timpul va permite, dar nu puteti completa acelasi chestionar de 2 ori de la acelasi computer (se retine IP-ul).
Multumesc anticipat pentru colaborare!

Moda brandurilor

2008-10-15T14:12:00.000+03:00

Toată lumea vorbeşte de branduri. Să fie oare pentru că noi, românii, am adoptat americanismele în limbajul uzual sau e vorba de o apreciere eronată în mod conştient? Nu mai avem mărci, ci branduri, o adevărată scuză pentru preţurile impuse de producători şi comercianţi, care golesc înfometate buzunarele consumatorilor români, prinşi în iluzia că achiziţionează brand.

Suntem în anul 2008, avem acces la internet, la cursuri&traininguri variate, şi nu reuşim să vedem în spatele „nevoilor" strategiile de marketing ... Situaţia este gravă mai ales în industria confecţiilor, unde orice material tăiat şi cusut la maşina din garajul din spatele blocului, nefinisat şi expus într-un stand închiriat pe-o margine de trotuar, devine brand.
Stăm foarte prost la capitolul cunoştinţe, când vine vorba de shopping. Ne lipseşte educaţia în a şti din ce este confecţionat şi cum trebuie să arate un articol vestimentar; poate editarea unui ghid, în acest sens, nu ar strica. Ne trebuie lecţii pentru a şti în ce ocazii putem purta o anumită vestimentaţie. Aşa am putea evalua preţul solicitat, raportându-l la natura produsului. Aşa am realiza că, poate, plătim prea mult pentru un material prost croit, nefinisat, deteriorat după prima spălare. La fel am evalua şi preţul produselor de brand, unele dintre ele diferenţiându-se de cazul de mai sus doar prin marketingul practicat, spaţiul în mall şi – eventual – reţeaua dezvoltată; rezultatul însă e similar.
Sunt câteva aspecte pe care un brand vestimentar trebuie să le urmărească:

1. Produsul
Verificaţi întotdeauna eticheta de fabricaţie şi de produs. Veţi observa că deşi aţi intrat într-un magazin de brand, produsul care vă place este „made în China” sau „made in Turkey". Odată achiziţionat şi purtat, produsul se va comporta întocmai locului de provenienţă scris pe etichetă, şi nicidecum pe măsura unui brand. Aşa că înainte de a vă lăuda în grupul de prieteni şi în înalta societate că purtaţi haine de brand, asiguraţi-vă că aşa şi este, e neplăcut să fii ridicol ...
Există şi situaţia în care pe etichetă apare numele brandului, ca producţie proprie, însă o mare parte dintre materialele din care este confecţionat produsul provin din aceeaşi China sau Turkey. O analiză atentă a materialelor v-ar ajuta să descoperiţi frauda. Sau se poate întâmpla ca acelaşi produs pe care l-aţi zărit la toneta din cartier să îl revedeţi într-unul din complexele comerciale, într-un magazin de brand, desigur la un preţ dublu, chiar triplu.
Frauda este, înainte de toate, una morală. Dacă respecţi clientul, respecţi şi ceea ce-i oferi. A pune în vânzare produse a căror calitate nu se ridică la nivelul preţului impus este o mare hoţie. Brandul presupune încredere, garanţia calităţii şi satisfacţiei post-cumpărare, se bazează pe promisiuni îndeplinite; ori a promite calitatea, rezistenţa, confortul produsului şi a oferi consumatorilor, în realitate, articole vestimentare decolorate, destrămate, scămoşate este o mare minciună! Acele firme care practică îmbogăţirea prin înşelătorie ar trebui să se gândească de două ori înainte de a se prezenta pe piaţă ca fiind branduri. S-ar putea ca peste noapte să piardă tot ce-au strâns la portofel. Consumatorii încep să se trezească ...

2. Managementul (intern şi extern)
Este vorba despre cum un manager îşi antrenează angajaţii în asimilarea valorilor brandului pe care îl deţine, cum îi motivează să conlucreze, cum le vorbeşte despre atribuţii şi responsabilităţi. Imaginea angajaţilor în piaţă reflectă managementul practicat, implicit la nivelul gestionării brandului. Îţi poţi da seama cum este manageriat un brand după maniera în care personalul firmei se comportă, poartă dialogul şi după cum soluţionează eventualele cereri sau probleme. Lacunele, lipsa de experienţă a personalului sunt transferate brandului. Acesta este lucrul pe care managerii noştri nu-l conştientizează sau nu-l înţeleg: dacă ai decis să te poziţionezi ca un brand puternic, atrage-ţi oameni puternici! Dacă le oferi salariu mic sau nu ai o politică de recrutare bine pusă la punct, s-ar putea să rişti să angajezi oameni inadecvaţi, incompatibili cu viziunea brandului. Ei nu vor putea promova o imagine pe care nu o înţeleg, cu care nu sunt în acord. Trebuie să rezonezi cu brandul pentru a putea vorbi despre el, pentru a fi convingător, pentru ca ceilalţi (clienţi, parteneri, media) să substituie imaginea profesionistă pe care o afişezi cu imaginea brandului la/pentru care lucrezi.
Sunt trei situaţii de comportament în relaţia cu clienţii:
- comportament pozitiv, paşnic, binevoitor, profesionist. Este specific brandurilor în adevăratul sens, pentru care un produs de calitate, un client mulţumit şi fidel reprezintă cea mai mare afacere. Personalul firmei poate oricând să răspundă prompt tuturor cerinţelor şi situaţiilor ivite în activitatea lor de zi cu zi. Aceşti angajaţi empatizează cu trăirile şi credinţele managerului vis-a-vis de produsele vândute clienţilor.
- comportament indiferent, plictisit, obosit. Specific semi-brandurilor, acelora care vor să fie sau se cred deja brand, dar obişnuiesc să facă rabat de calitate (vând haine mai mult de second-hand), investind în campanii de promovare pentru a servi drept mărturie a „puterii” brandului. Personalul de vânzări, nemotivat financiar (după schema „nu contează banii, treci ca experienţă la CV”), comunică non-verbal că ai intrat într-un magazin în care vrei să cheltui banii dar nu se merită (sau, altfel spus, nu te mai obosi, uită-te la mine cât de plictisită sunt şi-ţi piere cheful de haine de firmă). Ca angajaţi, sunt instabili pentru firmă, sunt „la locul nepotrivit”.
- comportament negativ, agresiv, destructiv. Este întâlnită în cazul firmelor care şi-au construit un brand dar au greşit în recrutare, training şi beneficii oferite. Se întâmplă atunci când, odată intraţi în magazin, clienţii sunt întâmpinaţi de către personalul de vânzări cu o atitudine nefavorabilă vânzării, care contravine imaginii brandului, de cele mai multe ori constituindu-se într-o experienţă negativă.

3. Comunicarea
Un punct important în crearea şi dezvoltarea unui brand o constituie strategia de comunicare. Brandurile vestimentare româneşti comunică şi ele, dar de cele mai multe ori haotic. Puţine mi-au fost date să le văd având o strategie coerentă în spatele campaniilor derulate, cu un mesaj esenţial, unic. Puţine au o comunicare în acord cu imaginea creată (sau dorită). Faptul că nu avem specialişti îşi pune amprenta pe campaniile şi acţiunile stângace. Ca în orice domeniu, avem mulţi absolvenţi de marketing, comunicare, dar puţini cunoscători, apţi şi talentaţi în a conferi atracţie şi clienţi fideli modei româneşti. Acei puţini marketing manageri zic multe fără să spună nimic, deviind comunicarea spre fraze irelevante, scoase din context, distrugând în acest fel orice tentativă a brandului de a se poziţiona corect pe piaţă şi de a încerca construirea unui dialog cu consumatorii.

Cred că investiţia şi o atitudine responsabilă din partea firmelor, pregătire şi implicare din partea angajaţilor, ar putea face ca moda românească să deţină adevărate branduri vestimentare, comparabile celor mult râvnite din afară. Dar asta într-un viitor îndepărtat ...

Când brandurile de modă iau cuvântul

2008-10-04T20:02:00.000+03:00

Moda vorbeşte despre identitatea umană de-a lungul timpului, în cadrul unui cod recunoscut, constituindu-se într-un limbaj non-verbal. Moda comunică despre noi, oamenii, despre realitatea economică şi socială, despre întreaga lume.
Moda vorbeşte despre noi mai bine decât am putea noi înşine face acest lucru. Când suntem timizi, moda vorbeşte despre sfiala noastră; când suntem influenţi, vorbeste despre puterea noastră; când ne cufundăm în lux, vorbeşte despre opulenţa noastră. Chiar şi atunci când arătăm caraghios (încercând să părem a fi ce nu suntem), când lucrurile de pe noi nu ni se potrivesc, transmitem un mesaj: că ne prefacem. Iar brandurile de modă - prin notorietate şi expansiune - încoronează moda regina imaginii de sine.
Când nu mai avem nimic de spus despre noi, moda ia cuvântul.