joi, 23 aprilie 2009

Non-marketing

Există o „boală” în rândul creatorilor de modă, aceea de a forţa produsul pe piaţă, de a insista cu el în magazine, în ambiţia exagerată de a educa gustul consumatorilor. Ce-i drept, însăşi crearea conform tendinţelor este un act menit a educa oamenii pentru a alege corect o ţinută, respectând stilul şi tematica acelui sezon.
Este nevoie să impunem, prin mediatizare, pentru a forma consumatorilor o deprindere în a-şi înnoi periodic garderoba, cu articole vestimentare în trend şi care să li se potrivească în acelaşi timp. Dar e nevoie, totodată, ca aceşti consumatori să accepte ceea ce li se prezintă, să decidă dacă oferta le subliniază personalitatea sau îi avantajează. Nu este vorba despre ignoranţa clientului la „noul val” atunci când i se prezintă insistent produsul dar el refuză să-l cumpere. Ca ofertant, te confrunţi cu posibil două situaţii: ori ceea ce propui nu este pentru actualul target, deci trebuie să te orientezi către alt segment, ori trebuie să schimbi oferta pentru ca cei din piaţa-ţintă să cumpere în continuare de la tine.
Nu poţi obliga consumatorul, nu-i poţi forţa mâna să efectueze o cheltuială pe care nu o doreşte sau de care nu va fi mulţumit. Oricât ai striga „clientul meu, stăpânul meu” pentru că asta dă bine (dar nu crezi în acest principiu), vei fi precum oaia care strigă după lup: la un moment dat nu vei mai fi de încredere. Ceea ce practici este dez-orientare de marketing. Înţelegem că un brand creează oferte înainte ca potenţialii consumatori să conştientizeze ceea ce-şi doresc, anticipând gusturile şi evoluţia pieţei. Dar dacă nu eşti brand sau nu stai bine cu previzionarea, intenţia ta se traduce în minus clienţi, minus vânzări. Vei câştiga atunci când vei oferi produse ţinând cont şi de consumatori, de opiniile şi preferinţele lor. Cea mai mare greşeală a managerilor este să creadă că business-ul de modă îi vizează doar pe ei. Este vorba despre consumatori, nu despre tine.
Vezi că un produs nu se vinde, testează receptivitatea la noul produs, intenţia de cumpărare. E de ajuns un studiu calitativ care să dezvăluie deschiderea clienţilor către idei noi, preferinţele şi aşteptările lor. Aşa vei vedea exact ce vor consumatorii.

joi, 2 aprilie 2009

Între seducţie şi splendoare

În Biserică, femeile îşi acoperă părul; la musulmani, femeile îşi acoperă chipul. Scrierile religioase ne învaţă că hainele trebuie să acopere cât mai mult corpul, în caz contrat expunerea părţilor corpului înseamnă păcat, cu riscul ca privitorii să fie ispitiţi sau stânjeniţi. Semnificaţia îmbrăcămintei evoluează în acelaşi ritm cu sensul modei, de la rolul de a acoperi trupul (ruşine), la cel de a-l pune în valoare (atracţia).
Interesantă este abordarea lui Samuele Bacchiocchi care, în lucrarea sa „Îmbrăcămintea creştină şi podoabele„ (Christian dress&adornment), tratează îmbrăcămintea ca indicator al valorilor morale, militând pentru modestie şi decenţă în înfăţişare.
Practic, moda evoluează de la simpla bucată de material la construcţii îndrăzneţe, căci orice creaţie are un creator, iar în modă creatorul e mereu în schimbare, în căutarea de noi modalităţi de execuţie şi prezentare; niciodată mulţumit, cu un spirit inovator, folosind veşmintele ca mijloc de exprimare.
Atunci când folosim eleganţa hainei ca armă de seducţie (ceea ce numim „păcat„), o facem pentru a obţine anumite avantaje (a fi remarcată, a convinge, a impresiona) sau de a atrage atenţia asupra corpului sau asupra hainelor ce-l împodobesc.
Pentru designerul de modă, a crea haine ispititoare este tot o strategie, de a se diferenţia de ceilalţi ofertanţi de pe piaţă cu produse similare şi a-şi câştiga clientela. Nu face decât să răspundă mecanismelor pieţei: se propune – se acceptă. Dar, dincolo de sensurile demonice ale vestimentaţiei, trebuie să recunoaştem că suntem atraşi de ceea ce este frumos, într-un sentiment de admiraţie.
Moda ţine de spiritul estetic al omului. Ne place o haină, iubim creaţiile vestimentare ale unui anumit designer, iar aceasta nu are nimic vulgar; este doar recunoaşterea frumosului acolo unde acesta există.